Cu siguranta va intrebati de ce va multumesc, nu? Ei bine, o sa aflati.
Cu ceva timp in urma va rugam pe toti cei care cititi posturile mele sa ne votati, defapt sa votati echipa noastra in cadrul proiectului Sa fii lider, sustinut de JARomania, si totodata va dadeam si unele detalii despre acest proiect.
Astazi, defapt putin mai devreme, am fost foarte placut surprinsa sa aflu ca echipa mea, dar si cealalta echipa din clasa mea, suntem printre finalistii acestei competitii.
Sunt sigura ca nu am fi reusit fara ajutorul vostru, cei care ati fost sensibilizati de povestea acelor copilasi si ati dat un like la videoclipul realizat de noi.
Inca o data va multumesc! Imi cer scuze pentru simplitatea articolului, insa am tinut sa impartasesc bucuria cu voi.
Voi atasa de asemenea si videoclipurile noastre, pentru cei care poate inca nu au aflat de acest proiect si de povestea acelor copii:
Posturi similare:
https://degetzica.wordpress.com/2011/03/08/putem-fi-mai-buni-nu-credeti/
Nu avem nicio putere să schimbăm intreaga lume. Însă fiecare dintre noi poate să ajute măcar o parte din oamenii cu probleme.
JARomania propune proiectul numit Sa fii lider”, proiect ce are ca scop antrenarea tinerilor din licee in identificarea unor probleme ale comunitatii si elaborarea de solutii viabile pentru rezolvarea acestora.
Si anume:
I. Proiectul „De la copii pentru ca copii”
-acest proiect are ca scop ajutarea copiilor cu probleme in familie, copii ce işi doresc depăşirea condiţiei
II. Proiectul DND( Do Not Discriminate)
-acest proiect isi propune sa dezvolte la copiii cu deficienţe de vedere abilităţile de integrare socială,dezvoltarea unor comportamente de acceptare, respect, înţelegere faţă de copiii cu deficienţă de vedere, realizarea unui schimb de cunoştinţe teoretice şi practice
Este adevărat că intre grupul meu (De la copii pentru copii) şi grupul celălalt (Do Not Discriminate) există o competiţie, dar m-am hotărât să nu ţin cont de acest lucru, şi astfel vă voi ruga să distribuiţi aceste două videoclipuri şi să daţi Like, iar prin acest mic gest al vostru vom putea să ajutăm aceşti copii care chiar au nevoie de noi.
V-aţi plictisit de atâta citit? Voi pune şi poze cu câţiva copii din cei de la orfelinatul de care se ocupă echipa mea. Nu-i aşa că sunt adorabili?
Adevarul despre avort.
Acum sa te vad. Esti PRO sau CONTRA?
Daca esti si tu CONTRA, atunci da un click aici si afla cum poti promova aceasta campanie.
De asemenea, in dreapta paginii va exista intotdeauna un banner cu legatura catre www.strigatulmut.ro, unde gasesti mai multe detalii despre avort.
Nu te emotioneaza deloc acest clip?
Gandeste mai bine inainte sa faci ceva!
Postari similare: Cum ai destula forta sa rupi aripile unui ingeras? (I)
De cate ori ai fost la un orfelinat? Ai avut ocazia sa privesti in ochii acelor copii inocenti, incercati foarte rau de soarta? Ai vazut in ochii lor acea puritate, acea nevinovatie, si acea bucurie cand vad ca totusi e cineva aproape de ei?
Daca raspunsul e NU, ai putea sa le faci o bucurie si sa mergi la un orfelinat din apropiere, macar sa stai putin cu acei copilasi, sa simta si el afectiune, ca de asta au cea mai mare nevoie.
Gandeste-te ca tu ai parinti, ai o familie, si pentru tine cuvantul ACASA inseamna ceva, pe cand la ei acasa este un orfelinat, un loc unde nu sunt aproape de parintii lor, din diferite motive. Si cel mai important, ei nu stiu ce inseamna cuvantul MAMA sau TATA.
V-as invita sa va ganditi mai mult la soarta acelor copilasi, si, dupa posibilitati, sa le oferiti macar afectiune, daca nu aveti cum si ceva material.
In continuare am postat un videoclip realizat de o colega, despre proiectul in care cateva fete suntem implicate, si astfel si despre copilasii de la acel orfelinat, care sunt pur si simplu adorabili. Si sincer, nu imi mai venea sa plec de langa ei.
Te-a impresionat macar putin? Atunci da-l mai departe. Nu te costa nimic sa faci lucrul asta. Macar atat poti face pentru acei copilasi.
Referitor la postarea de zilele trecute… Am dat iarasi peste un clip de care imi spusese o prietena mai demult.
Din pacate, versurile si videoclipul nu cred ca mai au nevoie de alte comentarii.
Nu stiu cum pot exista astfel de persoane, dar totusi exista. 😦
Poate clipul va face pe cineva sa se gandeasca inca o data inainte de a face ceva.
Postari similare: Cum ai destula forta sa rupi aripile unui ingeras? (II)
Oare nu-i asa ca era frumos sa fim copii? Carora dintre noi nu ne-ar placea sa ne jucam si acum cu masinute/papusele si sa nu avem nicio grija?
Ador copilasii mici. Ii ador pentru ca sunt asa de inocenti. Ii ador pentru ca stiu sa se bucure de viata. Pentru ca se joaca mereu. Pentru ca desi au cazut sau nu le convine ceva, plang putin si apoi incep sa rada si totul e bine. Pentru ca pur si simplu sunt adorabili.
E-asa de frumos sa fii copil. Nu trebuie sa faci de mancare, nu trebuie sa inveti, sa te duci la servici, sa platesti o mie de facturi, sa iti faci griji ca nu ai cu ce cumpara diferite lucruri.
Cand esti copil privesti totul ca pe un joc.
Dar pentru a avea o copilarie fericita trebuie sa ai si niste parinti care sa se ocupe de tine.
Ce ne facem cand parintii uita ce inseamna sa cresti un copil?
Se mai poate numi copilarie cand in casa, copil fiind, auzi tot timpul numa cearta? Cand parintii se cearta, poate se si bat, si tu auzi totul si nu te poti opri din plans? Cand in fiecare zi te trezesti plangand si adormi la fel?
Chiar in seara asta, venind spre casa, ca si in fiecare seara, am intalnit pe drum niste tiganusi care cereau bani. Pana acum nimic nou sau ciudat. Insa m-a marcat faptul ca era un baietel (sa fi avut vreo 4 ani) care umbla intr-o bluzita foarte subtire si in fundul gol. Ce fel de parinte sa fii sa iti trimiti copilul la cersit imbracat in asa hal? Sau mai bine zis dezbracat.
Asadar. Ce copilarie se poate numi aceasta?
La randul nostru o sa avem copii. Fiecare din noi am fost crescuti in anumit fel, fiecare am avut sau nu diferite lucruri. Si de la parintii nostri am invatat ce inseamna sa avem un copil. Poate unii ne-au dat un exemplu bun, dar poate altii nu ne-au dat exemplu deloc bun.
Intrebarea cea mai importanta este: Stim ce e bine sa invatam din comportamentul parintilor nostri/al parintilor din jurul nostru? La randul nostru, vom sti sa fim buni parinti pentru copiii nostri?
Imi cer scuze. Am deviat de la subiectul initial si am scris cam mult. Defapt vroiam sa scriu alte lucruri, dar mi-a venit in minte copilasul din seara asta, si inevitabil, reactia unui coleg.
Colorful dreams. 