Iubire, iubire, iubire.

Ma intorc iarasi la subiectul cu care am inceput blogul.

Cred ca fiecare dintre noi acordam un loc important in viata noastra iubirii. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. (Cel putin pentru mine e pe primul loc, chiar daca….in fine.)

Insa, stim sa aratam persoanei de langa noi ca o iubim? Pentru ca nu e de ajuns sa spunem un simplu Te iubesc. Nu conteaza vorbele. Mult mai mult conteaza faptele. Vorba aia.. Teoria ca teoria..dar practica ne omoara. Cred ca asta e cea mai mare greseala a unora dintre noi. Din cauza asta pierdem foarte mult, putem pierde totul din pacate. Cel/cea de langa noi o sa se sature numai sa auda nu stiu cate te iubesc-uri in fiecare zi. Si oricat de mult ar tine la noi, pe zi ce trece iubirea incepe sa dispara putin cate putin. Si astfel se ajunge inevitabil la despartire. Si dupa asta, initial nu intelegem nimic. Nu intelegem cum de ne-a spus ca nu mai tine la noi, daca nu ne-am certat niciodata sau daca totul a fost perfect. Insa, analizand mai bine situatia..noi eram singurii vinovati. Noi, cei care nu am stiut sa aratam persoanei iubite cat de mult inseamna pentru noi. Si de-aici, nu prea mai sunt multe lucruri de facut. In cazuri fericite ramanem prieteni cu acea persoana. Dar doar prieteni. Sau in alte cazuri, poate nici nu mai tinem legatura cu acea persoana. Dar oricum ar fi, dupa toate astea ajungem sa regretam toata viata ca nu am stiut sa ii aratam cat de mult il/o iubim.

Sfatul meu.. Haideti sa invatatam sa ii demonstram celui/celei de langa noi ca il/o iubim atata timp cat relatia mai poate fi salvata! Ca odata focul stins, cu greu se mai poate gasi o scanteie care sa reaprinda totul. Si niciodata nu se stie daca mai putem avea a doua sansa de a reconstrui ceea ce s-a distrus din vina noastra. Si la urma..raman doar niste amintiri ce dor.. 😦

Ce inseamna imposibil?

„E imposibil sa eviti inevitabilul. Daca trebuie sa se intample, se va intampla indiferent ce ai face tu.”

Exista acel ceva numit destin, pe care nu il poti schimba? Sau destinul ti-l faci singur?

Chiar acum cateva zile am vazut un film in care ni se spunea ca exista pentru fiecare sufletul pereche, alaturi de care suntem predestinati sa fim intotdeauna si ca oricat am vrea, nu putem sa schimbam asta in niciun fel. ( „Serendipity” -Film pe care il voi posta pe pagina FILME )

Insa.. eu sunt de parere ca destinul ni-l facem cu mana noastra. Putem sa facem si din imposibil posibil, daca ne propunem acest lucru si avem vointa sa realizam.

Nimic nu e imposibil.

Acum..asta e parerea mea.. Astept si alte pareri. 🙂

E doar frica.

„-Ce bine de tine ca ai luptat pentru dragostea ta!

-Da, sa stii. Acum uite, sunt fericit. Tu de ce nu ai facut acelasi lucru? Sau mai bine zis, de ce nu faci? Sau nu mai tii la ea?

-Cum sa nu tin? Crezi ca in cateva luni piere o dragoste adevarata?

-Nu, nu cred asta. Dar atunci? Daca nu ai reusit sa o uiti, de ce nu incerci sa reinvii acea dragoste?

-Mi-e frica. Nu vreau sa creada ca sunt disperat. Si in fond, nu stiu daca as mai avea vreo sansa. Da, stiu. Am gresit. Foarte mult. Dar m-am shimbat.

-Si de ce nu ii arati si ei lucrul asta?

-Ti-am spus. Mi-e frica. Mi-e frica sa lupt.”

De ce ne e frica sa ne aratam sentimentele? De ce ne e frica sa luptam? De ce nu luptam pentru a avea sansa sa demonstram ca ne-am schimbat?

😐

Ochii care NU se vad NU se uita!

Pro sau contra acestei afirmatii?

Ai iubit cu siguranta, macar o data. Si poate ai trecut si printr-o despartire care te-a afectat. Ti-ai spus ca il vei uita. Ti-ai spus ca daca nu il vei mai vedea chiar atat de des vei reusi sa nu il mai iubesti. Dar ai reusit? Nu-i asa ca si dupa cateva luni (timp in care nu v-ati vazut), daca l-ai intalnit intamplator sau intentionat, a inceput sa iti bata inima si sa iti dai seama ca inca il iubesti la fel de mult?

Si cum ziceam. Distanta crezi ca rezolva ceva?

Cum ai destula forta sa rupi aripile unui ingeras? (I)

Referitor la postarea de zilele trecute… Am dat iarasi peste un clip de care imi spusese o prietena mai demult.

Din pacate, versurile si videoclipul nu cred ca mai au nevoie de alte comentarii.

Nu stiu cum pot exista astfel de persoane, dar totusi exista. 😦

Poate clipul va face pe cineva sa se gandeasca inca o data inainte de a face ceva.

Postari similare: Cum ai destula forta sa rupi aripile unui ingeras? (II)

Copilarie.

Oare nu-i asa ca era frumos sa fim copii? Carora dintre noi nu ne-ar placea sa ne jucam si acum cu masinute/papusele si sa nu avem nicio grija?

Ador copilasii mici. Ii ador pentru ca sunt asa de inocenti. Ii ador pentru ca stiu sa se bucure de viata. Pentru ca se joaca mereu. Pentru ca desi au cazut sau nu le convine ceva, plang putin si apoi incep sa rada si totul e bine. Pentru ca pur si simplu sunt adorabili.

E-asa de frumos sa fii copil. Nu trebuie sa faci de mancare, nu trebuie sa inveti, sa te duci la servici, sa platesti o mie de facturi, sa iti faci griji ca nu ai cu ce cumpara diferite lucruri.

Cand esti copil privesti totul ca pe un joc.

Dar pentru a avea o copilarie fericita trebuie sa ai si niste parinti care sa se ocupe de tine.

Ce ne facem cand parintii uita ce inseamna sa cresti un copil?

Se mai poate numi copilarie cand in casa, copil fiind, auzi tot timpul numa cearta? Cand parintii se cearta, poate se si bat, si tu auzi totul si nu te poti opri din plans? Cand in fiecare zi te trezesti plangand si adormi la fel?

Chiar in seara asta, venind spre casa, ca si in fiecare seara, am intalnit pe drum niste tiganusi care cereau bani. Pana acum nimic nou sau ciudat. Insa m-a marcat faptul ca era un baietel (sa fi avut vreo 4 ani) care umbla intr-o bluzita foarte subtire si in fundul gol. Ce fel de parinte sa fii sa iti trimiti copilul la cersit imbracat in asa hal? Sau mai bine zis dezbracat.

Asadar. Ce copilarie se poate numi aceasta?

La randul nostru o sa avem copii. Fiecare din noi am fost crescuti in anumit fel, fiecare am avut sau nu diferite lucruri. Si de la parintii nostri am invatat ce inseamna sa avem un copil. Poate unii ne-au dat un exemplu bun, dar poate altii nu ne-au dat exemplu deloc bun.

Intrebarea cea mai importanta este: Stim ce e bine sa invatam din comportamentul parintilor nostri/al parintilor din jurul nostru? La randul nostru, vom sti sa fim buni parinti pentru copiii nostri?

Imi cer scuze. Am deviat de la subiectul initial si am scris cam mult. Defapt vroiam sa scriu alte lucruri, dar mi-a venit in minte copilasul din seara asta, si inevitabil, reactia unui coleg.

Stii ce vrei?

Ai pierdut. Esti la pamant.

Ei si? Incearca sa te ridici.

Da, dar nu mai ai pentru cine lupta.

Ei si? Incearca sa lupti pentru tine.

Da, dar simti ca innebunesti.

Ei si? Ti-a fost poate si mai rau.

Da, dar descoperi ca totul se prabuseste.

Ei si? Construieste-ti totul luand-o de la zero.

Da, dar e parca prea mult.

Ei si? Zambeste si pregateste-te de lupta.

Da, dar te-ai saturat sa te prefaci ca esti bine.

Ei si? O sa vina ziua in care nu o sa mai fii nevoit sa te prefaci.

Da, dar pana cand acel zambet va fi din inima trebuie sa joci teatru.

Ei si? Asa vei fi sti sa primesti orice veste cu zambetul pe buze.

Da, dar ce folos cand sufletul iti plange?

Ei si? Lacrimile purifica si ne elibereaza.

Da, dar deja te-au inundat.

Ei si? Mai tarziu vei rade de toate aceste probleme.

Da, dar probleme apar in fiecare zi.

Ei si? Trebuie sa se termine odata.

Da, dar ai uitat ce inseamna fericirea.

Ei si? Invata sa te bucuri de lucrurile marunte.

Da, dar lucrurile si-au pierdut din farmecul lor.

Ei si? Invata sa le infrumusetezi tu.

Da, dar acum totul se vede-n alb si negru.

Ei si? Sunt si culorile ascunse pe undeva.

Da, dar e mai greu acum sa visezi in culori.

Ei si? Incearca sa colorezi tu totul si o sa para mai usor.

Da, dar ai pierdut pana si ultima raza de lumina.

Ei si? Incearca sa dai totul la o parte pentru a o gasi.

Da, dar in jurul tau sunt numai amintiri ce dor.

Ei si? Incearca sa nu mai traiesti din amintiri.

Da, dar totul are legatura cu trecutul.

Ei si? Incearca sa-l indepartezi si o sa gasesti noi legaturi.

Da, dar nu poti uita totul.

Ei si? Nu trebuie sa uiti, doar sa pui totul deoparte.

Da, dar inca regreti multe.

Ei si? Nu te poti intoarce in trecut.

Da, dar ai vrea sa schimbi atatea lucruri din trecut.

Ei si? Acum ai sansa sa schimbi viitorul.

Da, dar inca nu ai gasit un motiv sa te gandesti la viitor.

Ei si? Motivul nu trebuie cautat, el va veni cand nu te vei astepta.

Da, dar pana atunci vei mai cadea de cateva ori si nu vei sti de ce sa te ridici.

Ei si? Ai pierdut tot, deci nu mai ai ce pierde.

Tu ce zici?

Ce vrei sa alegi?

Gasesti mereu scuze sa te lasi batut sau nimeni nu te poate pune la pamant?

It’s not the end of the world.

Un sfarsit este un motiv de a ne da batuti sau de a ne gandi la un nou inceput?